thesundiver

Un iepure, doi iepuri, trei iepuri, patru. Ce faci când rămâi fără distrageri? Ieşi din colţ şi cauţi altele. Îţi cauţi ochelarii pe jos, stiloul în buzunar, cheile pe perete, întrerupătorul pe masă. Cauţi o hartă. Cauţi o hârtie, o faci ghem şi o arunci pe lângă coş. Îţi cauţi teneşii şi dai să pleci. Pleci pe drumul tău numai de tine ştiut, numai tu ştii unde ajunge. Ajunge cu văicareala, ai plecat. Nu eşti nici acasă nici în altă parte. Culmea, e bine.

1950. doua culori si un maxim de doua milioane de puncte de marimea unui varf de par care influenteaza incredibil de putin dar indeajuns de semnificativ imaginea perceputa de ochiul uman incat sa o faca unica. intre patru milioane imagini unice. un fotograf nesabuit care ar fi risipit trei filme la o premiera cinematografica, si care ar fi fost prezent pe parcursul a treizeci de ani de cariera la trei premiere pe an, si care ar fi developat de fiecare data, sa spunem din greseala, intregul film in loc de cele mai semnificative cadre, ar fi obtinut intro viata intreaga doua mii de imagini. daca ar fi existat inca 1999 fotografi de presa ca e

cel mai misto lucru la mine e diversitatea. ma invarteam mereu in jurul ideii ca maturizarea o s-o rezolve, candva. ca o sa-mi definesc ce trebuie sa fac, ce vreau sa fac, ce-mi place sa fac, ce pozez, ce ascult, cum imi pierd timpul, pe cine aplaud, pe cine urmez. niciodata nu m-am putut hotari pe nimic. mereu am acceptat lucruri din toate partile, si am primit critici cum ca nu port o singura culoare. n-am ajuns inca la maturitatea completa, dar am trecut de ultimul deal si pot vedea destinatia. e intinsa. foarte intinsa. asta inseamna pentru mine sa traiesc la maxim. sa iau fiecare lucru si sa-l savurez la momentul lui. si-apoi vine altu